mă așteptasem ca Vanessa să mă contacteze direct. Îmi imaginasem că Alexandru îi povestise deja despre băieți, dar nu știam ce anume îi spusese.
Am acceptat să ne întâlnim într-o cafenea din centrul orașului, într-un loc public.
Vanessa a sosit îmbrăcată elegant, dar fără ostentație. Avea aproximativ treizeci și cinci de ani și părea mai degrabă obosită decât arogantă.
După ce ne-am așezat, a trecut direct la subiect.
— Alexandru mi-a spus că aveți doi copii împreună.
Am încuviințat.
— Da.
— Mi-a spus că nu știa de existența lor.
Am privit-o atent.
— Nu știa că sunt gemeni. Dar știa că eram însărcinată atunci când m-a părăsit.
Vanessa și-a coborât privirea.
— Mie mi-a spus că divorțul vostru fusese de comun acord și că nu aveați copii.
Am simțit o tristețe neașteptată. Nu pentru mine, ci pentru faptul că Alexandru continuase să construiască relații pe jumătăți de adevăr.
— Nu știu ce ți-a spus despre
Comments