Am prins-o de mâini.
— Tatăl tău te-a făcut să crezi că eu știam. Nu era treaba ta să investighezi căsnicia părinților tăi.
A început să plângă.
— M-am simțit de parcă te trădam.
— Tu nu m-ai trădat.
I-am repetat asta până când, în cele din urmă, a început să mă creadă.
La aproape un an după divorț, Andreea a născut primul meu nepot.
În ziua în care am mers la spital, am deschis din greșeală sertarul vechi al noptierei.
În spate era o cutiuță.
Am deschis-o.
Verigheta lui Marian.
O uitase acolo când plecase.
Am ținut-o în palmă.
Douăzeci de ani de căsnicie încăpeau într-un cerc mic de aur.
Și m-am gândit la urma albă pe care o văzusem pe degetul lui în acea duminică.
Un detaliu minuscul.
Câțiva milimetri de piele mai deschisă.
Atât fusese nevoie.
Nu pentru a distruge căsnicia.
Căsnicia fusese rănită cu mult înainte.
Urma aceea doar
Comments