lângă ea.
Marian intră.
Mă văzu.
Se opri.
— Ai umblat în lucrurile mele.
Nu era:
„Ce s-a întâmplat?”
Nu era:
„Putem vorbi?”
Prima lui grijă era că fusese prins.
— Te-ai căsătorit cu Cristina?
Fața îi deveni albă.
— Elena…
— Da sau nu?
Își lăsă cheile pe masă.
— Nu este ceea ce crezi.
Aproape am râs.
— Atunci explică-mi ce cred.
Se așeză.
— Ceremonia nu a fost legală.
Am rămas nemișcată.
— Ce?
— Nu am depus acte. Nu există certificat de căsătorie. A fost… simbolică.
Am simțit greață.
— Ai organizat o nuntă falsă cu amanta ta?
— Nu o numi așa.
— Cum s-o numesc?
— Eu și Cristina suntem împreună de aproape un an.
Cuvintele căzură între noi.
— Aproape un an.
— Da.
— Și ea știe că suntem încă căsătoriți?
Marian își coborî privirea.
— Știe că suntem separați.
— Nu suntem separați.
— Emoțional, Elena…
— Nu.
Am ridicat mâna.
— Nu rescrie căsnicia noastră ca să-ți fie ție mai ușor.
Comments