Apoi am întrebat:
— De ce verigheta?
— Cristina voia ceva care să arate că sunt serios.
— Așa că ai purtat o verighetă pentru ea trei zile, după ce doisprezece ani n-ai putut purta una pentru mine?
Nu răspunse.
— Degetul tău nu te mai durea?
Fața i se schimbă.
Acolo era răspunsul.
Poate că durerea existase cândva.
Dar doisprezece ani întregi?
Nu.
Doar devenise convenabil.
— Elena…
— Fiica noastră a cunoscut-o.
Încremeni.
— Andreea ți-a spus?
— I-ai spus copilului nostru că divorțăm înainte să-mi spui mie.
— Voiam să o pregătesc.
— Pentru o decizie pe care o luaseși singur.
— Știam că între noi s-a terminat.
M-am uitat la el.
— Atunci trebuia să ai curajul să-mi spui.
Nu am țipat.
Nu l-am lovit.
Nu i-am aruncat hainele pe gazon.
I-am spus că în acea noapte urma să doarmă în camera de oaspeți și că a doua zi aveam să discutăm, fiecare cu sfatul juridic potrivit, despre
Comments