privit în jur.
Mobilă simplă.
O bibliotecă ieftină.
Un frigider pe care îl cumpărasem în rate.
Nu semăna deloc cu vila din Primăverii.
Dar era locul în care nu mă temeam de nimeni.
În următoarele luni am decis să-mi schimb din nou viața.
Cu ajutorul Irinei și al fostei mele profesoare, am început să caut posturi în domeniul contabilității.
Am făcut cursuri de actualizare profesională.
Am învățat programe noi.
Și am mers la interviuri fără să ascund faptul că lucrasem la supermarket.
La unul dintre ele, directorul unei firme mici m-a întrebat:
— De ce ați acceptat un post de casieră, deși aveați studii economice?
Am zâmbit.
— Pentru că aveam nevoie să muncesc și să-mi plătesc chiria.
— Și nu vi s-a părut un pas înapoi?
— Nu. Mi s-ar fi părut un pas înapoi să accept bani pentru ceva ce știam că este greșit.
Bărbatul m-a privit câteva secunde.
Apoi a închis
Comments