cum să-i spun „mamă” fără să mă emoționez. Alteori eram furioasă pentru toate amintirile pe care nu le aveam împreună. Dar ea nu mă grăbea niciodată și nu-mi cerea să uit trecutul.
Între timp, tata a fost operat. Intervenția a decurs bine, iar după câteva săptămâni a început recuperarea. L-am vizitat la spital, deși încă eram supărată pe el. Nu puteam să șterg dintr-odată faptul că mă crescuse, că îmi fusese alături în multe momente grele și că, în același timp, îmi ascunsese un adevăr atât de important.
Într-o după-amiază, când stăteam lângă patul lui, m-a întrebat dacă o cunoscusem pe Laura.
— Da, i-am răspuns. Și este minunată.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Mă bucur.
— Tata, nu știu dacă te voi putea ierta vreodată complet.
A încuviințat.
— Nu-ți cer asta, Emilia. Vreau doar să știi că te-am iubit mereu, chiar dacă am făcut lucruri pe care nu ar fi
Comments