Nu este.
— Fiule, eu te-am crescut pentru că trebuia.
M-am uitat la el.
— Nu.
— Cum adică?
— Ai fi putut să-mi dai mâncare și un acoperiș.
M-am apropiat.
— Dar tu ai făcut mai mult. Ai reparat biciclete după ce veneai rupt de oboseală de la piață. Ai purtat aceiași pantofi ani întregi. Ai pus educația mea înaintea confortului tău.
Vocea mi se frânse.
— Și eu am crescut crezând că făceai toate astea pentru un copil care nici măcar nu era al tău.
Raimond începu să plângă.
— Acum știi.
— Da.
Am zâmbit.
— Dar știi ce este ciudat?
— Ce?
— Testul ADN nu a schimbat lucrul cel mai important.
— Care?
— Erai deja tatăl meu înainte să deschid plicul.
Ani întregi îmi imaginasem că într-o bună zi aveam să-i „plătesc” lui Raimond tot ce făcuse pentru mine.
Mai târziu am înțeles cât de greșit era cuvântul.
Nu poți rambursa o copilărie.
Nu există un preț
Comments