să mă prefac că nu am văzut cum te-a tratat.
Vasile și-a șters ochii cu dosul palmei.
— Îmi pare rău că ai crescut cu toate certurile astea.
— Nu tu trebuie să-ți ceri iertare pentru ce spunea ea.
— Ba am și eu ceva de îndreptat. Am crezut că, dacă suport, te protejez. Dar te-am învățat fără să vreau că un om trebuie să accepte orice numai ca să nu-și piardă familia.
Denis a vorbit cu voce joasă.
— Tu m-ai învățat să muncesc cinstit, să-mi țin cuvântul și să nu-i umilesc pe cei mai slabi. Restul am înțeles singur.
Vasile a închis ochii.
— Sunt mândru de tine, băiete.
— Și eu de tine, tată.
După conversație, Vasile a rămas mult timp nemișcat. Simțea că o povară uriașă i se ridicase de pe umeri.
Dar adevărata încercare abia începea.
La prânz, Larisa a apărut la atelier.
A intrat fără să bată, cu geanta strânsă
Comments