citit mesajele și a pus telefonul cu fața în jos.
Dimineața, când lumina a pătruns prin ferestrele atelierului, a făcut cafea și a sunat la București.
Denis a răspuns după al treilea apel.
— Tată? S-a întâmplat ceva?
— Nu te speria, băiete. Sunt bine.
— Ai vocea ciudată.
Vasile a privit spre fereastră.
— Aseară am plecat de la o petrecere. Mama ta a început iar să mă jignească în fața oamenilor și… de data asta n-am mai rămas.
La celălalt capăt s-a făcut liniște.
— Ce vrei să spui?
— I-am spus că vreau să ne despărțim.
Denis nu a răspuns imediat.
— Tată, vorbești serios?
— Da.
Vasile a auzit cum fiul său inspiră adânc.
— De cât timp aștept să-mi spui asta…
— Nu vreau să te pun să alegi între noi, Denis. Mama ta rămâne mama ta. Ce se întâmplă între mine și ea este responsabilitatea noastră.
— Știu, tată. Dar asta nu înseamnă că trebuie
Comments