altul, căutând un aliat. Prietenele ei de la primărie își țineau ochii în farfurii.
— Vrei să mă faci de râs în fața tuturor? a șoptit ea printre dinți.
Vasile a clătinat din cap.
— Nu. Vreau să încetez să mă mai fac eu mic, ca tu să te poți simți mare.
Și-a luat haina de pe spătarul scaunului.
— Îmi pare rău, domnule doctor. Vă doresc sănătate și mulți ani frumoși. Dar eu plec.
Larisa a izbucnit într-un râs ascuțit.
— Și unde te duci? Acasă, bineînțeles! Să nu uiți că mâine trebuie să repari gardul din spate!
Vasile s-a oprit lângă ușă.
— Nu mă duc acasă în seara asta.
— Cum adică?
— Mă duc la atelier. Iar mâine o să hotărâm cum ne despărțim.
Cuvântul acela a căzut peste masă ca o piatră.
Despărțim.
Larisa a simțit că i se taie picioarele.
— Vasile, nu fi ridicol!
El s-a întors o singură dată.
— Am
Comments