de desen tehnic.
A trecut cu degetele peste lemnul neted.
Și atunci, pentru prima dată în acea seară, a început să plângă.
Nu plângea pentru că plecase de la petrecere. Nici pentru că își înfruntase soția.
Plângea pentru cei optsprezece ani în care se convinsese că nu merită mai mult.
Se gândea la Denis, la copilul care îl văzuse de atâtea ori plecând capul. Își amintea cum băiatul încerca să-i ia apărarea, iar el îi spunea să tacă, să nu-și supere mama.
În acea noapte, Vasile a înțeles că liniștea cumpărată cu umilință nu fusese niciodată liniște.
Telefonul a început să sune aproape de miezul nopții.
Pe ecran apărea numele Larisei.
Nu a răspuns.
După câteva minute, a primit un mesaj.
„Să vii imediat acasă. Nu mă faci tu de râs în fața satului.”
A urmat altul.
„Dacă nu vii, să nu te mai aștepți să-ți deschid ușa.”
Vasile a
Comments