Compania lui contribuise la renovarea clădirii printr-un program de responsabilitate socială.
Centrul urma să ofere cursuri gratuite pentru tineri din familii cu venituri reduse.
Alexandru a decis să participe.
Nu pentru fotografii.
Nu pentru publicitate.
Ci pentru că voia să vadă ce se întâmplă cu adevărat în proiectele pe care firma lui le finanța.
La eveniment, a cunoscut o femeie pe nume Ana.
Avea treizeci și opt de ani și coordona programele educaționale.
Nu știa prea multe despre averea lui.
Și nici nu părea impresionată.
— Domnule Dumitrescu, sper că nu vă supărați dacă vă spun ceva, a început ea.
Alexandru a zâmbit.
— Vă ascult.
— Este foarte frumos că ați finanțat renovarea. Dar avem nevoie și de oameni care să se implice, nu doar de bani.
El a ridicat sprâncenele.
— La ce vă referiți?
— Avem tineri care vor să învețe despre construcții și antreprenoriat. Ar fi extraordinar dacă cineva cu experiența
Comments