o viață.
În lunile următoare, a început să facă schimbări reale.
A numit un director executiv care să preia o parte dintre atribuțiile sale.
A început să meargă la terapie.
Și-a reluat legătura cu sora lui, pe care nu o mai vizitase de aproape doi ani.
A început să petreacă timp cu nepoții.
La început se simțea ciudat.
Nu știa cum să stea o după-amiază întreagă fără să verifice telefonul.
Dar încet, a învățat.
Într-o duminică, sora lui i-a spus:
— Alex, nu te-am mai văzut atât de liniștit de când eram tineri.
El a zâmbit.
— Cred că abia acum învăț să trăiesc.
Nu a mai încercat să o contacteze pe Cristina.
Știa că ea își construise o familie.
Și, oricât de mult îl durea, înțelegea că trebuie să-i respecte alegerea.
Au trecut aproape șase luni.
Într-o dimineață de primăvară, Alexandru a primit o invitație la inaugurarea unui mic centru comunitar.
Comments