se întâmplase.
Nu îi ceruse o discuție sinceră.
Nu își asumase greșelile.
Se refugiase în muncă și în orgoliu.
Își spusese că, într-o zi, Cristina va regreta că îl părăsise.
Acum descoperea că ea nu avea nimic de regretat.
Își reconstruise viața.
În timp ce el rămăsese blocat în trecut.
— Cristina, pot să te întreb ceva?
— Da.
— Dacă aș fi venit acasă în seara aceea și te-aș fi ascultat… crezi că am fi fost încă împreună?
Femeia a rămas pe gânduri.
— Nu știu, Alexandru.
El a privit-o.
— Dar poate că am fi avut o șansă, a continuat ea.
Alexandru a închis ochii.
O șansă.
Atât.
Și uneori o șansă valorează mai mult decât toate contractele din lume.
În acel moment, ușa biroului s-a deschis ușor.
Elena a intrat.
— Cristina, ești bine?
— Da, mamă.
Femeia mai în vârstă l-a privit pe Alexandru.
— Sper că nu ai venit să-i tulburi liniștea.
El
Comments