exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.„Ridică-i!”, porunci Sebastian, cu voce de gheață.
„Nu”, răspunse Valeria. „Nu o să o fac.”
Un murmur trecu prin încăpere. Chiar și Elena părea surprinsă.
„Poftim?”, întrebă Sebastian, incredul.
„Nu o să o fac, domnule Vlădescu.” Valeria își șterse lacrimile cu dosul palmei. „Păstrați-vă banii. Voi pleca, că n-am încotro, dar nu ridic bancnote de pe jos ca un câine.”
Când a rostit acele cuvinte, Valeria a simțit că în pieptul ei se rupe un nod pe care îl purta de ani de zile. Pentru prima oară după mult timp, nu se mai simțea mică. Nu se mai simțea călcată în picioare. O liniște ciudată îi acoperi trupul, ca o
Comments