— Uită-te la codiță, spuse polițistul.
Colegul lui se apropie.
La prima vedere, roșia părea absolut normală. Era coaptă, ușor pătată și avea încă puțin pământ uscat pe ea.
Dar codița nu era prinsă firesc.
Fusese lipită.
Agentul apăsă foarte ușor pe coaja roșiei și observă o tăietură fină, aproape invizibilă, care înconjura partea superioară.
Bătrâna făcu imediat un pas înapoi.
— Nu pune mâna acolo!
Reacția ei confirmă că ceva nu era în regulă.
Polițistul nu desfăcu roșia pe stradă și nici nu începu să cerceteze singur conținutul. Puse leguma cu grijă deoparte și îi ceru femeii să nu mai atingă nimic până când situația putea fi verificată în siguranță.
— Ce este înăuntru? întrebă el.
— Nimic.
— Atunci de ce v-ați speriat?
— Pentru că sunt legumele mele!
Agentul privi spre celelalte roșii.
Acum, după ce observase prima tăietură, vedea același detaliu și la altele.
Nu la toate.
Doar la câteva dintre ele.
— Doamnă, de unde aveți marfa?
— V-am spus. Din grădină.
— Și toate roșiile cresc cu capac?
Femeia deveni albă la față.
Zona fu securizată, iar lada nu mai fu atinsă până la sosirea colegilor specializați.
Când legumele suspecte fură examinate corespunzător, adevărul începu să iasă la iveală.
Unele dintre ele fuseseră golite cu grijă.
În interior nu se aflau semințe și pulpă.
Erau ascunse pachețele mici, sigilate.
Conținutul urma să fie analizat oficial, așa că agenții nu traseră concluzii pe loc.
Bătrâna care cu numai câteva minute înainte părea o femeie disperată ce încerca să strângă bani pentru medicamente nu mai spunea nimic.
— Cum vă numiți? întrebă unul dintre polițiști.
— Maria.
— Maria și mai cum?
Tăcere.
— Unde este fiul bolnav despre care ne-ați povestit?
Bătrâna își coborî privirea.
— Acasă.
— Unde locuiește?
Niciun răspuns.
Investigația care urmă nu semăna deloc cu povestea pe care agenții și-o imaginaseră atunci când ajunseseră acolo.
Femeia
Comments