Șefii din comună au umilit un bătrân Tăcerea s-a lăsat ca o ceață grea peste toți. Pașii femeii se auzeau clar pe drumul uscat. Fiecare pas era apăsat, sigur, de parcă știa exact ce urmează să se întâmple.

S-a oprit la câțiva metri de cercul format în jurul tatălui ei.

— Dați-vă la o parte.

Nu a ridicat tonul.

Dar vocea ei a tăiat aerul.

Unul dintre bărbați a încercat să râdă.

— Și tu cine mai ești?

Femeia l-a privit fix.

— Eu sunt fata lui.

Atât.

Nu era nevoie de altceva.

Cei din jur au început să se miște ușor, nesiguri. Nu din respect. Dintr-un fel de neliniște pe care nu o puteau explica.

Primarul a făcut un pas înainte, încercând să-și păstreze autoritatea.

— Domnișoară, nu vă băgați. E o chestiune legală.

Ea și-a întors privirea spre el.

— Legală?

A scos calm din geantă un dosar gros.

— Vreți să vorbim de legalitate?

A făcut un semn discret, iar unul dintre bărbații în costum a pășit înainte.

— Sunt avocat. Și vă sugerez să vă gândiți foarte bine la următorul cuvânt pe care îl rostiți.

Primarul a clipit.

Pentru prima dată, nu mai avea controlul.

Femeia s-a apropiat de tatăl ei. S-a aplecat și l-a ajutat să se ridice, cu grijă.

— Tati… ești bine?

Moș Matei a dat din cap, dar ochii lui erau umezi.

— Ai venit.

Ea i-a zâmbit scurt.

— Întotdeauna vin.

Apoi s-a întors spre ceilalți.

— Ce ați făcut aici nu e doar abuz. E infracțiune.

Un alt bărbat din spatele ei a scos telefonul.

— Avem deja totul filmat.

Un murmur a trecut prin grup.

Vecinii au început să dea înapoi. Unul câte unul.

— Stați așa… nu e nevoie să exagerăm… a bâiguit unul.

Dar era prea târziu.

Femeia a continuat, calmă:

— Tentativă de constrângere. Abuz în funcție. Violență.

Fiecare cuvânt cădea greu.

Primarul a încercat să dreagă situația.

— Putem discuta… nu e nevoie de scandal…

— Ba e, a spus ea simplu.

Și atunci s-a întâmplat ceva neașteptat.

Unul dintre vecini, cel care îl împinsese pe moș Matei, a