August 8, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Ușa s-a deschis larg.
— Surpriză! — au strigat aproape în același timp.
Am rămas nemișcată.
În prag erau Andrei și Sofia, iar în spatele lor îi vedeam pe Elena, soția lui Andrei, pe Daniel, soțul Sofiei, și pe nepoții mei care abia așteptau să ajungă la mine.
— Bunico!
Copiii au fugit și m-au îmbrățișat.
Eu însă încă nu înțelegeam nimic.
— Ce se întâmplă? am întrebat. M-ați speriat de moarte!
Andrei și-a coborât privirea.
— Știu, mamă. Și îmi pare rău.
— Atunci de ce ați vorbit așa cu mine?
Sofia m-a prins de mână.
— Pentru că altfel nu veneai.
Am privit-o fără să înțeleg.
— Clara ne-a spus că nu mai ești bine. Că te doare spatele, că muncești prea mult și că refuzi să mergi la medic pentru că nu vrei să pierzi bani.
Am simțit cum mi se încălzesc obrajii.
— Clara nu trebuia să vă spună.
— Ba trebuia, a intervenit Andrei. Pentru că tu n-ai fi spus niciodată.
Am vrut să protestez, dar el a continuat:
— Zece ani, mamă. Zece ani ai trimis bani pentru noi. Pentru apartamentul meu, pentru casa Sofiei, pentru nunți, mobilă, copii… Pentru toată lumea, numai pentru tine nu.
— Sunteți copiii mei.
— Exact. Copiii tăi. Nu stăpânii vieții tale.
Cuvintele lui m-au făcut să tac.
Sofia mi-a luat valiza.
— Vino.
M-a condus spre camera din față.
Abia atunci am observat de ce casa mi se păruse diferită.
Ferestrele vechi fuseseră înlocuite.
Într-un colț erau materiale de construcție, iar în curte văzusem țigle noi.
— Ce ați făcut?
Daniel a zâmbit.
— Am început renovarea.
— Cum adică ați început?
Andrei a deschis ușa spre curte.
— Acoperișul urmează. Apoi reparăm fațada. Noi.
M-am uitat la ei îngrozită.
— Dar costă o avere!
— Și apartamentul meu cât a costat? m-a întrebat Andrei.
N-am răspuns.
—
Comments