— Nora, vorbește! Mă sperii!
⠀
Sora mea a întins spre mine foile, dar mâinile îi tremurau atât de tare, încât abia le putea ține.
⠀
Pe prima pagină era numele unui laborator de genetică.
⠀
Mai jos, două nume.
⠀
Clara Marinescu. Nora Marinescu.
⠀
Iar la final, o concluzie pe care am citit-o de trei ori.
⠀
„Rezultatul este compatibil cu o relație biologică de mătușă și nepoată.”
⠀
Am ridicat privirea.
⠀
— Ce înseamnă asta?
⠀
Nora a început să plângă și mai tare.
⠀
— Înseamnă că Elena ar putea fi fiica ta, Clara.
⠀
Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare.
⠀
— Nu. Nu se poate. Fetița mea a murit.
⠀
— Știu ce ți-au spus medicii. Dar ascultă-mă, te rog.
⠀
Nora mi-a explicat că, la câteva zile după ce Elena venise acasă, observase un semn mic de naștere pe umărul ei drept.
⠀
Era un semn în formă de semilună.
⠀
Exact ca acela pe care îl văzuse la fetița mea în singura fotografie făcută după naștere.
⠀
— Am crezut că mi se pare, a spus Nora. Apoi m-am uitat la fotografiile tale din copilărie. Semăna atât de mult cu tine…
⠀
Își cumpărase un test genetic pentru stabilirea legăturilor de rudenie și comparase o probă proprie cu una recoltată de la Elena.
⠀
— Nu este un test care să demonstreze sigur că tu ești mama ei, a continuat. Dar rezultatul m-a speriat. Trebuie să facem unul direct, între tine și Elena, printr-un laborator autorizat.
⠀
M-am ridicat brusc.
⠀
— Unde este certificatul de deces al copilului meu?
⠀
Nora m-a privit nedumerită.
⠀
— Clara…
⠀
— Nu l-am văzut niciodată!
⠀
Mi-am amintit totul cu o claritate dureroasă.
⠀
După naștere, fusesem sedată și extrem de slăbită.
⠀
Un medic îmi spusese că fetița nu supraviețuise.
⠀
Soțul meu de atunci, Mihai, se ocupase de toate documentele.
⠀
Îmi spusese că înmormântarea fusese organizată cât timp eu eram încă internată și că era
Comments