În încăpere s-a făcut o liniște atât de apăsătoare, încât am auzit zgomotul metalic al cătușelor când unul dintre gardieni și-a schimbat poziția.
Sebastian stătea în spatele geamului, cu o mână încă așezată pe burta Claudiei. Dar expresia lui se schimbase complet. Dispăruseră zâmbetul superior, nerăbdarea și siguranța cu care mă privise cu numai câteva clipe înainte.
— Este o minciună! a strigat el. Încearcă să scape de închisoare inventând povești!
Procurorul nu i-a răspuns.
S-a întors spre mine și mi-a cerut să repet numele femeii dispărute.
— Clara, am spus. Prima soție a lui Sebastian. Mi-a povestit că a dispărut după o ceartă la ferma familiei lui, în județul Argeș. A recunoscut că descoperise documente financiare pe care nu trebuia să le vadă.
— Când v-a spus asta?
— La ultima vizită. Acum trei zile.
— Era cineva prezent?
— Mama lui. Și a făcut o afirmație care mi s-a părut și mai importantă.
⠀
Am privit spre Beatrice.
⠀
Femeia își strângea batista în pumn. Pentru prima dată de când o cunoșteam, nu mai avea pregătită nicio replică răutăcioasă.
⠀
— A spus că lucrurile Clarei sunt ascunse într-un loc unde nimeni nu s-ar gândi să le caute.
⠀
Procurorul și-a notat ceva.
⠀
— Aveți vreo înregistrare a acelei conversații?
⠀
— Nu eu. Dar vizita a avut loc într-o încăpere supravegheată. Avocatul meu a solicitat deja conservarea înregistrărilor, dacă există și pot fi folosite legal.
⠀
În acel moment, ușa din spatele procurorului s-a deschis.
⠀
A intrat inspectorul Călin, bărbatul care lucrase în echipa de anchetă privind moartea tatălui meu.
⠀
Ținea sub braț o mapă groasă, iar chipul lui era neobișnuit de grav.
⠀
— Domnule procuror, a spus, trebuie să discutăm imediat.
⠀
Cei doi s-au retras câțiva pași.
⠀
Sebastian a început să bată cu palma în geam.
⠀
— Nu puteți să mă țineți aici! Nu am făcut nimic!
⠀
Un agent i-a cerut să se
Comments