— Nu doar că o să urci — i-a răspuns Andrei — azi ești invitata noastră de onoare.
După ce au urcat în avion, înainte de decolare, Andrei a luat microfonul.
— Doamnelor și domnilor, astăzi avem la bord femeia datorită căreia noi suntem aici. Mama noastră a vândut tot ce avea ca să putem studia aviația. Acest zbor îi este dedicat ei.
În cabină s-a făcut liniște.
Paul a continuat:
— Cea mai curajoasă femeie pe care o cunoaștem nu este faimoasă și nici bogată. Este o mamă care a crezut în noi atunci când nu aveam nimic.
Pasagerii au început să aplaude.
Unii plângeau.
Maria tremura de emoție în timp ce avionul se ridica de la sol.
Când roțile s-au desprins de pământ, a închis ochii.
— Zbor… — a șoptit ea.
Dar acela nu era adevăratul loc unde voiau băieții ei să o ducă…
Ce avea să vadă după aterizare urma să-i schimbe viața pentru totdeauna.
Partea a 2-a…
Ce s-a întâmplat mai departe…?
Când avionul a aterizat, Maria încă ținea mâinile strânse pe brațele scaunului.
Avea ochii umezi și privea pe geam ca un copil care vede lumea pentru prima dată.
— Gata, mamă… am ajuns — i-a spus Andrei zâmbind.
Ea s-a ridicat încet.
Picioarele îi tremurau.
Nu știa unde se află și nici ce pregătiseră băieții ei. Știa doar că era pentru prima dată în viața ei când zbura cu avionul.
Când au ieșit din aeroport, în fața lor îi aștepta o mașină neagră, elegantă.
Maria s-a oprit.
— Măi copii… dar unde mergem?
Paul a zâmbit.
— Azi nu pui întrebări. Azi doar te bucuri.
Drumul a fost lung.
Au mers aproape două ore, iar Maria privea pe geam câmpurile verzi, casele mari și dealurile pe lângă care treceau.
La un moment dat, mașina a încetinit în fața unei porți uriașe din fier forjat.
Comments