Marinescu, Mara a alergat spre poartă.
— Rex! Rex!
Ciobănescul German a dat din coadă.
Ioana a deschis ușa casei.
— Bine ai venit acasă, băiatule.
***
În acea seară, Adrian a stat pe canapea, cu Rex culcat la picioarele lui.
Ioana citea o carte.
Mara desena la măsuța din sufragerie.
Era o seară obișnuită.
Fără sirene.
Fără intervenții.
Fără teamă.
***
La un moment dat, Mara a ridicat desenul.
— Tati, uite!
Pe hârtie erau trei oameni și un câine mare, negru și cafeniu.
Deasupra lor desenase un soare uriaș.
Adrian a zâmbit.
— Ce frumos!
— Suntem noi.
— Văd.
Fetița a arătat spre Rex.
— Și el este eroul nostru.
***
Adrian a privit câinele.
Rex dormea liniștit, cu botul sprijinit pe labele din față.
— Da, iubita mea, a spus încet.
— Este.
***
Înainte de culcare, Adrian a ieșit câteva minute în curte.
Aerul era rece.
Cerul era senin.
Rex l-a urmat și s-a așezat lângă el.
Adrian
Comments