-am crescut singur fiicele gemene, amândouă în scaune cu rotile, după ce mama lor ne-a părăsit când aveau șase ani

care l-am primit vreodată, am șoptit.

Brielle mi-a strâns mâna.

— Și încă nu am terminat.

Am râs printre lacrimi.

— Voi două chiar aveți de gând să mă terminați astăzi.

Am petrecut restul dimineții în atelier, povestind despre proiectele pe care am fi putut să le facem împreună.

Pentru câteva ore, Colette și documentele ei au rămas undeva în fundal.

Dar luni dimineață am sunat la firma de avocatură.

Avocata, pe nume Margaret Ellis, ne-a primit pe toți trei în biroul ei două zile mai târziu.

Era o femeie trecută de cincizeci de ani, cu o voce calmă și un fel de a explica lucrurile care le făcea pe fete să se simtă tratate ca adulți.

— În primul rând, a spus ea, vreau să fie clar că Brielle și Taryn sunt beneficiarele fondului. Orice decizie privind drepturile lor trebuie luată cu respectarea intereselor și dorințelor lor.

Am încuviințat.

— Asta vrem și