Am întins mâna spre scrisoare, dar degetele îmi tremurau atât de tare, încât nu reușeam să o apuc. Luca a observat și a împins ușor paharul cu apă spre mine, în timp ce Matteo s-a așezat pe scaunul din dreapta mea.

face.

— Voi vreți asta?

— Da, au răspuns amândoi.

M-am uitat când la unul, când la celălalt.

— Dar de ce?

Luca a râs printre lacrimi.

— Paola, chiar trebuie să întrebi?

— Vreau să aud de la voi.

Matteo și-a coborât privirea spre mâinile lui.

— Pentru că atunci când tata a murit, noi aveam doisprezece ani și credeam că o să pierdem totul. Tu ai rămas. Ai luptat pentru noi. Ai muncit până la epuizare ca să avem ce ne trebuie.

— Orice părinte ar fi făcut asta.

— Nu orice adult ar fi făcut asta pentru doi copii care nu erau ai lui, a răspuns Matteo.

Am vrut să protestez, dar Luca m-a oprit.

— Lasă-ne să terminăm, te rog.

Am tăcut.

— Știm că ai renunțat la multe lucruri, a continuat el. Știm că ai amânat să-ți cumperi o mașină nouă. Știm că ai refuzat să pleci în vacanță cu prietenele tale. Știm că uneori