Am întins mâna spre scrisoare, dar degetele îmi tremurau atât de tare, încât nu reușeam să o apuc. Luca a observat și a împins ușor paharul cu apă spre mine, în timp ce Matteo s-a așezat pe scaunul din dreapta mea.

asta vrem să înțelegi. Noi am fost alegerea ta. Acum vrem ca și tu să fii alegerea noastră.

Nu am mai reușit să spun nimic.

M-am ridicat și i-am îmbrățișat pe amândoi.

Am stat așa mult timp, în bucătăria în care le pregătisem micul dejun de mii de ori, în care îi ajutasem la teme și în care îi ascultasem povestind despre primele lor iubiri și primele lor dezamăgiri.

Apoi Luca s-a desprins puțin din îmbrățișare.

— Mai este ceva.

Am râs printre lacrimi.

— Dumnezeule, câte surprize mai aveți?

Matteo a zâmbit.

— Una singură.

A scos din buzunar o cutiuță mică.

Înăuntru se afla un medalion de argint.

Pe una dintre fețe erau gravate trei inițiale.

P. L. M.

— Paola, Luca și Matteo, a explicat el.

Pe cealaltă față era o inscripție.

„Familia nu înseamnă doar sânge. Înseamnă cine rămâne.”

Am strâns medalionul în palmă.

— Este cel mai frumos cadou pe