Am întins mâna spre scrisoare, dar degetele îmi tremurau atât de tare, încât nu reușeam să o apuc. Luca a observat și a împins ușor paharul cu apă spre mine, în timp ce Matteo s-a așezat pe scaunul din dreapta mea.

faci curat. Astăzi gătim noi. Te iubim. Luca și Matteo.”

Am rămas în fața frigiderului, citindu-l iar și iar.

Era un bilet simplu.

Dar pentru mine valora mai mult decât orice obiect prețios.

În săptămânile următoare, am început să discutăm serios despre adopție.

Avocatul ne-a explicat că procedura pentru adopția unei persoane majore este diferită de cea pentru un copil și că trebuie analizate condițiile prevăzute de lege, inclusiv situația noastră familială și diferența de vârstă.

Nu ne-a promis că totul se va rezolva repede.

Dar băieții nu s-au descurajat.

— Am așteptat paisprezece ani, a spus Luca. Mai putem aștepta cât trebuie.

Am început să adunăm documentele necesare și să clarificăm situația juridică împreună cu avocatul.

Între timp, Cristina a venit într-o duminică la noi acasă.

Nu o mai văzusem atât de emoționată de mult timp.

A adus o cutie cu fotografii vechi ale Laurei și un album pe care