Am întins mâna spre scrisoare, dar degetele îmi tremurau atât de tare, încât nu reușeam să o apuc. Luca a observat și a împins ușor paharul cu apă spre mine, în timp ce Matteo s-a așezat pe scaunul din dreapta mea.

dar primul lucru pe care l-am observat la ea nu a fost frumusețea. A fost felul în care s-a așezat pe podea, lângă Matteo, și a așteptat aproape o oră până când el a avut curaj să-i arate iepurașul lui de pluș.”

Am început să plâng.

Îmi aminteam perfect ziua aceea. Matteo nu voise să vorbească deloc cu mine. Mă privise cu suspiciune, ținând iepurașul lipit de piept, iar eu mă așezasem la câțiva pași de el și începusem să răsfoiesc o carte cu animale.

După aproape o oră, se apropiase și îmi arătase o ureche ruptă a jucăriei.

— Îl poți repara? mă întrebase.

Îl reparasem în seara aceea, cu un ac și ață albă.

Nu știusem că Marco ne privise tot timpul din pragul bucătăriei.

Am continuat să citesc.

„Luca, tu ai fost primul care a întrebat dacă Paola avea să plece și ea. Îți amintești? Era într-o duminică,