semnat.
Un singur gest.
Atât a durat să se termine tot.
Am strâns documentele și m-am ridicat.
— De azi înainte, lucrurile se schimbă.
M-am uitat spre ușă, unde câțiva angajați priveau neliniștiți.
— Nimeni nu mai este dat afară fără motiv. Salariile restante se plătesc. Și firma asta o să fie condusă corect.
Reprezentantul a încuviințat din cap.
Ion s-a lăsat pe scaun, golit.
Am trecut pe lângă el fără să mă opresc.
Fără să mă uit înapoi.
Pentru că, în sfârșit, nu mai aveam de ce.
Ieșind din sală, am simțit ceva ce nu mai simțisem niciodată.
Nu răzbunare.
Nu satisfacție.
Liniște.
Aia adevărată.
Pentru că, uneori, cea mai mare victorie nu e să-i dobori pe ceilalți.
E să nu mai fii niciodată la pământ.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a
Comments