Am mers în pădure cu tatăl meu. Dintr-odată, m-a apucat de mână și mi-a spus: «În sfârșit suntem singuri

nervos. Era un râs scurt, fără urmă de veselie. Mi se părea că tocmai intram într-un coșmar din care nu mă mai puteam trezi.

⠀

— Nu este amuzant, tată. Dacă asta este o glumă, este cea mai proastă glumă pe care ai făcut-o vreodată.

⠀

— Nu este o glumă.

⠀

A scos din buzunar o fotografie veche și a așezat-o lângă cutiuță. În imagine apărea o femeie tânără, brunetă, cu ochii verzi, care ținea în brațe un bebeluș înfășat într-o păturică albă.

⠀

Am privit fotografia și am simțit cum mi se strânge inima.

⠀

Femeia aceea semăna izbitor cu mine.

⠀

Avea aceeași formă a ochilor, același nas și aceeași gropiță în obrazul stâng. Era ca și cum aș fi privit o fotografie a mea făcută peste câțiva ani.

⠀

— Cine este? am șoptit.

⠀

— Ana. Mama ta.

⠀

M-am apropiat involuntar de bancă, apoi m-am oprit. Încă îmi era teamă, dar curiozitatea începea să se amestece cu