groaza.
⠀
— Și unde este acum?
⠀
Tata și-a plecat capul.
⠀
— A murit în ziua în care te-ai născut.
⠀
Pentru câteva secunde, nu am mai auzit nimic. Nici foșnetul frunzelor, nici păsările, nici vântul care mișca ramurile deasupra noastră.
⠀
— Nu înțeleg, am murmurat. Dacă ea era mama mea, atunci cine ești tu?
⠀
Tata a rămas nemișcat.
⠀
— Eu sunt Robert, omul care te-a crescut. Dar nu sunt tatăl tău biologic.
⠀
Am simțit că mi se taie respirația.
⠀
— Nu…
⠀
— Ana era sora mea mai mică.
⠀
M-am sprijinit de trunchiul unui copac. Aveam impresia că fiecare propoziție îmi smulgea câte o bucată din viața pe care o cunoscusem până atunci.
⠀
— Vrei să spui că ești unchiul meu?
⠀
— Da, Emilia.
⠀
Am început să plâng.
⠀
Tata s-a ridicat instinctiv, dar când a văzut că mă retrag, s-a așezat imediat la loc.
⠀
— Îmi pare rău, a spus. Îmi pare atât de rău.
⠀
— Atunci de ce mi-ai vorbit așa?
Comments