Am mers în pădure cu tatăl meu. Dintr-odată, m-a apucat de mână și mi-a spus: «În sfârșit suntem singuri

din bucătărie? Când m-ai întrebat dacă m-aș supăra dacă m-ai săruta?

⠀

A înghițit în sec.

⠀

— Voiam să aflu dacă mai accepți gesturile mele de afecțiune ca atunci când erai copil. Știam că urma să-ți spun că nu sunt tatăl tău biologic și mă temeam că, după aceea, nu vei mai vrea nici măcar să mă îmbrățișezi. Am formulat întrebarea îngrozitor. Acum îmi dau seama cât de tare te-am speriat.

⠀

M-am uitat lung la el.

⠀

— M-ai făcut să cred că vrei să-mi faci ceva rău.

⠀

Ochii i s-au umplut de lacrimi.

⠀

— Știu. Și nu am nicio scuză. N-ar fi trebuit să te ating când mi-ai spus să mă opresc. Îmi pare rău, Emilia.

⠀

Am rămas tăcută. O parte din mine voia să-l creadă, dar alta încă își amintea senzația mâinilor lui pe umerii mei și frica aceea cumplită.

⠀

— Vreau să o sun pe mama, am spus.

⠀

Tata a încuviințat.

⠀

— Sun-o.

⠀

Am

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy