Am mers în pădure cu tatăl meu. Dintr-odată, m-a apucat de mână și mi-a spus: «În sfârșit suntem singuri

format numărul cu degetele tremurânde. Mama a răspuns după al doilea apel.

⠀

— Emilia? Sunteți bine?

⠀

Vocea ei părea neliniștită.

⠀

— Mamă, sunt în pădure cu tata. Mi-a spus că nu sunt fiica voastră biologică. Este adevărat?

⠀

La celălalt capăt al firului s-a făcut liniște.

⠀

Apoi am auzit un suspin.

⠀

— Emilia, unde sunteți exact?

⠀

— Răspunde-mi!

⠀

Mama a început să plângă.

⠀

— Da, draga mea. Este adevărat.

⠀

Am simțit cum mi se înmoaie genunchii. M-am așezat pe o piatră de lângă potecă și mi-am strâns telefonul la ureche.

⠀

— De ce nu mi-ați spus niciodată?

⠀

— Pentru că ne-a fost frică să nu te pierdem.

⠀

— Dar sunt fiica voastră! Cum aș fi putut să vă pierd?

⠀

Mama nu a răspuns imediat.

⠀

— Lasă-mă să vin să te iau, Emilia. Vorbim acasă, toți trei. Îți promit că nu mai ascundem nimic.

⠀

I-am trimis locația de pe telefon. Tata a rămas pe bancă, la câțiva metri distanță, fără să

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy