Am mers la nunta unei foste colege după ani întregi în care nu ne mai văzuserăm, iar când s-a lăudat

Când Valeria ajunse lângă el, oficiantul începu ceremonia.

Am așteptat.

Nu am întrerupt jurămintele.

Nu am strigat.

Nu am aruncat cu nimic.

Apoi veni momentul în care oficiantul ceru confirmările necesare privind situația civilă și documentele ceremoniei.

Alexandru ezită.

Doar o secundă.

Dar suficient.

Telefonul meu vibră.

Avocatul.

Am citit mesajul.

„Confirmat. Căsătoria voastră figurează în continuare valabilă. Nu există divorț înregistrat.”

Mi-am ridicat privirea.

Atunci am înțeles că nu trebuia să fac eu spectacolul.

Realitatea era suficientă.

După câteva momente de confuzie privind documentele, m-am ridicat.

— Îmi cer scuze.

Sute de capete se întoarseră.

Valeria mă privi iritată.

— Gabriela, ce faci?

Am mers câțiva pași înainte.

Nu spre ea.

Spre persoana care coordona ceremonia.

— Înainte să continuați, cred că trebuie verificată situația civilă a mirelui.

Alexandru izbucni:

— Gabriela, taci!

Liniște totală.

Valeria se întoarse spre el.

— De ce îi vorbești așa?

Am scos telefonul.

— Pentru că Alexandru este soțul

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy