Am mers la nunta unei foste colege după ani întregi în care nu ne mai văzuserăm, iar când s-a lăudat

înainte.

— Mi-ai arătat documente! strigă ea.

M-am întors spre el.

— Ce documente?

Alexandru tăcu.

Valeria își scoase telefonul.

Avea fotografii cu niște acte pe care Alexandru i le prezentase drept dovada divorțului.

Le-am trimis avocatului meu.

Nu am încercat să stabilesc eu pe loc dacă erau false, modificate sau dacă reprezentau altceva.

Asta urma să fie verificat de profesioniști.

Dar un lucru era deja clar.

Eu nu divorțasem de Alexandru.

Și casa de la Sinaia?

Acolo povestea devenea și mai urâtă.

O cumpărasem înaintea căsătoriei.

Era pe numele meu.

Alexandru avea acces la ea pentru că era soțul meu.

Nu pentru că îi aparținea.

În lunile în care eu fusesem plecată, o adusese pe Valeria acolo și îi spusese că proprietatea era a lui.

Ba chiar îi promisese că după nuntă aveau s-o renoveze împreună.

Valeria stătea pe un scaun într-o cameră laterală și privea fotografiile din propriul telefon.

— Dormeam

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy