Spusese că sarcina îmi va distruge viitorul.
Că lumea va vorbi.
Că tatăl copilului dispăruse oricum din viața mea.
Că la 17 ani nu puteam înțelege ce presupunea să cresc un copil.
Dar în loc să mă sprijine să iau o decizie informată și legală, îmi ascunseseră lucruri și mă făcuseră să cred că fiul meu murise.
— Cum a fost posibil? am întrebat.
Tata clătină din cap.
— Nu vreau să-ți spun lucruri pe care nici eu nu le pot dovedi după atâția ani. Trebuie să vedem actele.
Pentru prima dată în douăzeci și unu de ani, a spus ceva corect.
Nu mai voiam povești de familie.
Voiam documente.
Am contactat un avocat.
Mihai a făcut același lucru separat.
Mama lui adoptivă, Elena, a venit la București câteva zile mai târziu.
Întâlnirea noastră a fost unul dintre cele mai dificile momente din viața mea.
Era o femeie de aproape șaizeci de
Comments