— Ce legătură are Ana cu sarcina mea? am întrebat.
Medicul nu răspunse imediat.
În schimb, întoarse monitorul puțin spre noi.
— Mai întâi vreau să clarific ceva. Ceea ce vedem aici nu înseamnă că bebelușul dumneavoastră are o problemă. Din ceea ce putem observa acum, dezvoltarea lui este în parametri. Dar există o informație din dosarul dumneavoastră care nu se potrivește cu istoricul pe care ni l-ați oferit la începutul tratamentului.
Robert îmi strânse mâna.
— Ce informație?
Medicul deschise dosarul.
— Când a murit Ana, i s-au făcut investigații genetice?
Mi s-a strâns pieptul.
— Da.
Ana murise la treizeci și doi de ani.
Totul începuse cu niște simptome pe care nimeni nu le considerase alarmante.
Câteva luni mai târziu, primisem un diagnostic care ne distrusese familia.
După moartea ei, medicii ne spuseseră că anumite rezultate meritau păstrate în istoricul familial.
Dar în perioada aceea eram atât de distrusă, încât Robert se ocupase de aproape toate documentele.
— De ce întrebați? spuse el.
Medicul se uită la mine.
— Pentru că, în pregătirea sarcinii, vi s-au făcut și dumneavoastră teste genetice. Atunci nu exista nimic care să ne determine să comparăm direct anumite rezultate cu dosarul fiicei dumneavoastră. Acum, după ceea ce am observat și după revizuirea istoricului, laboratorul recomandă o verificare suplimentară.
— Verificarea a ce?
Medicul își alese cu grijă cuvintele.
— A relației biologice dintre dumneavoastră și Ana.
Am crezut că nu auzisem bine.
Robert își retrase mâna.
— Poftim?
— Nu spun că avem deja un răspuns, preciză imediat medicul. Spun că există o neconcordanță care trebuie verificată prin teste dedicate. Nu vreau să tragem concluzii dintr-un dosar vechi sau dintr-o ecografie.
M-am uitat la Robert.
Era alb la față.
Mult prea alb.
Și atunci am simțit o frică diferită.
— Robert?
Nu mă privea.
— Robert, uită-te la mine.
În cele din urmă o făcu.
Și
Comments