Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

cu mâna.

— Dar v-am făcut de rușine…

— Ana, a spus tata, rușinea nu este a fetei care pleacă după ce a fost lovită. Rușinea este a celui care a lovit-o.

Nu am mai putut răspunde.

— Vino acasă când vrei, fata mea. Poarta este deschisă.

În noaptea aceea am dormit pentru prima dată după nuntă fără să mă tem că cineva va intra în cameră ca să-mi ceară socoteală.

A doua zi, Ioana m-a însoțit la un consult medical, unde am relatat incidentul și am cerut documentarea leziunilor. Am discutat apoi cu un avocat despre posibilitatea depunerii unei plângeri și despre măsurile de protecție disponibile. Nu știam cât aveau să dureze procedurile, dar eram hotărâtă să nu las ceea ce se întâmplase să fie tratat drept o simplă ceartă conjugală.

Am început și demersurile pentru desfacerea căsătoriei. Avocatul mi-a explicat diferențele dintre procedurile posibile și mi-a recomandat să nu comunic direct