Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

sun părinții.

Am amânat aproape o oră.

În cele din urmă, am format numărul tatălui meu.

— Ana, fata mea! Ce faci? Cum este viața de femeie măritată?

Vocea lui veselă m-a făcut să izbucnesc în plâns.

— Tată…

— Ce s-a întâmplat?

— Am plecat de la Răzvan.

A urmat o tăcere.

— Te-a lovit?

Am încremenit.

— De unde știi?

Tata a oftat adânc.

— Nu știam. Dar am văzut cum se uita la tine la nuntă, când nu făceai ce voia el. Nu mi-a plăcut privirea aceea.

Am început să plâng și mai tare.

— Mi-a dat o palmă în fața tuturor, tată. Pentru că v-am apărat pe tine și pe mama.

Vocea lui s-a schimbat.

— Unde ești acum?

— La Ioana, în București.

— Ești în siguranță?

— Da.

— Atunci ascultă-mă bine. Nu te întorci acolo pentru noi. Nu te întorci pentru ce spune lumea. Și nu te întorci pentru banii cheltuiți pe nuntă.

Mi-am acoperit gura