Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

parte din ei. Restul îi păstrez pentru siguranță.

Tata a încuviințat mulțumit.

— Așa te-am învățat.

Am început să râdem.

În următoarele luni, am muncit mai mult ca oricând. Mi-am finalizat pregătirea și am început să ofer servicii de evidență primară și sprijin administrativ pentru mici afaceri, în limitele calificărilor mele, colaborând cu profesioniști autorizați pentru activitățile care necesitau acest lucru.

Primii clienți au fost doi comercianți din cartier și o femeie care avea o mică florărie. Apoi au venit recomandările.

Nu câștigam o avere.

Dar fiecare leu pe care îl primeam era rezultatul muncii mele.

Într-o după-amiază, când îmi aranjam documentele în biroul pe care îl închiriasem, a intrat o femeie în vârstă de aproximativ patruzeci de ani.

— Bună ziua. Dumneavoastră sunteți Ana Marinescu?

— Da. Cu ce vă pot ajuta?

Femeia a ezitat.

— Mă numesc Cristina. Am o mică afacere cu produse de patiserie și caut pe cineva care să