Am rămas întinsă în pat, cu ochii deschiși, ascultând pașii soacrei mele îndepărtându-se pe hol. Lângă mine, Răzvan respira liniștit, de parcă nu-mi spărsese buza cu numai câteva ore înainte. M-am întors încet spre el și l-am privit în lumina slabă care pătrundea printre perdele. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, am simțit că dormeam lângă un străin.

nu mă va mai obliga să petrec timp cu familia lui.

Am citit scrisoarea până la capăt.

Apoi am observat un detaliu.

În ultimul paragraf scria:

„Dacă te întorci, putem pune capăt și problemelor legale care ne-au făcut atât de mult rău amândurora.”

Am înțeles că nici măcar acum nu reușea să-și asume pe deplin ceea ce făcuse.

Am pus scrisoarea în dosarul avocatului și nu i-am răspuns.

La un an după nuntă, căsnicia mea era încheiată.

Nu am organizat nicio petrecere și nu am făcut anunțuri publice. Mi-am luat doar o zi liberă și am mers la părinții mei, cu o prăjitură cumpărată de la cofetăria lor preferată.

Am stat în grădină, sub nucul bătrân, și am băut cafea împreună.

— Ce faci mai departe? m-a întrebat tata.

Am zâmbit.

— Îmi termin studiile. Și vreau să-mi deschid un mic birou de contabilitate.

— Cu banii pe care i-ai strâns?

— Cu o