Am rămas nemișcată în pragul sufrageriei, încercând să înțeleg ce tocmai auzisem. Ștefan era alb la față, iar cutia frumos împachetată zăcea pe podea, lângă pantofii lui. Fiica mea, Sofia, se uita nedumerită la el, cu mâinile strânse la piept.

simțit un nod în stomac. Nu era o dovadă a vreunei fapte greșite, dar confirma că poveștile noastre se intersectaseră într-un fel pe care nu-l bănuisem niciodată.

A doua zi dimineață, l-am sunat pe Andrei. Mi-a răspuns după câteva apeluri, cu vocea grăbită pe care o folosea de obicei când era la serviciu.

— Elena, s-a întâmplat ceva cu Sofia?

— Nu. Sofia este bine. Dar trebuie să discutăm despre o femeie pe nume Irina.

La celălalt capăt al firului s-a făcut liniște.

— Ce Irina?

— Irina, sora lui Ștefan. Femeia cu care ai avut o relație înainte să mă cunoști.

Andrei a inspirat brusc.

— De unde știi despre ea?

— Pentru că Ștefan este fratele ei. Și pentru că aseară a venit să o cunoască pe Sofia, iar când a văzut-o, a recunoscut asemănarea cu sora lui.

Andrei nu a spus nimic timp de câteva secunde. Apoi m-a întrebat dacă putem vorbi față