Am rămas nemișcată în pragul sufrageriei, încercând să înțeleg ce tocmai auzisem. Ștefan era alb la față, iar cutia frumos împachetată zăcea pe podea, lângă pantofii lui. Fiica mea, Sofia, se uita nedumerită la el, cu mâinile strânse la piept.

în față. Am acceptat, dar i-am spus că vreau o explicație sinceră și că nu voi tolera încercări de a schimba subiectul.

Ne-am întâlnit într-o cafenea din centrul Brașovului. Andrei a venit cu zece minute mai devreme și părea neobișnuit de neliniștit. S-a așezat în fața mea, și-a comandat o cafea și a început să vorbească înainte să-l întreb ceva.

— Irina a fost iubita mea. Am fost împreună aproape trei ani. A murit într-un accident de mașină și nu am reușit niciodată să trec complet peste asta.

L-am privit cu atenție. În anii căsniciei noastre, Andrei nu îmi povestise aproape nimic despre acea perioadă. Îmi spusese doar că avusese o relație serioasă care se terminase tragic, dar nu intrase niciodată în detalii.

— Ștefan spune că Irina a făcut un împrumut pentru tine și că familia ei a rămas cu datoriile.

Andrei a închis ochii.

— Este adevărat că am împrumutat bani