Am stat 20 de ani într-un scaun cu rotile, convinsă că sunt o povară pentru familia mea

recuperarea mersului, mai ales după atâția ani, dar permitea stabilirea unui program de recuperare adaptat nevoilor mele.

⠀

Am început fizioterapia într-un centru specializat. Primele ședințe au fost dificile și obositoare. Uneori mă întorceam acasă frustrată, alteori reușeam să fac lucruri mici pe care înainte nu le încercasem. Dar, pentru prima dată, participam la propriile decizii medicale.

⠀

Nu mai eram copilul căruia i se spunea ce poate și ce nu poate face. Eram Amelia, o femeie de douăzeci și opt de ani care își descoperea propriile posibilități.

⠀

⠀

Între timp, părinții mei începuseră să mă caute tot mai insistent. Mama îmi trimitea mesaje în fiecare zi, spunând că este îngrijorată și că nu înțelege de ce nu mă întorc acasă. Tata mă suna seara, iar Emilia îmi scrisese de câteva ori că trebuie să vorbim.

⠀

În cele din urmă, am acceptat să ne întâlnim într-un birou de avocatură, în prezența domnului Marinescu.

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy