puteam pleca.
Trei zile mai târziu, a venit la mine în sufragerie.
— Mi-am dat seama de ceva.
— Ce?
— Am spus că nu vreau căsătorie pentru că nu vreau să mă simt prins.
Am așteptat.
— Dar m-am purtat zece ani ca și cum tu ai fi fost cea care nu avea voie să plece.
Am ridicat privirea spre el.
— Da.
— Nu a fost corect.
— Nu.
S-a așezat în fața mea.
— Dacă ți-aș cere acum să ne căsătorim, ai spune da?
Întrebarea m-a surprins.
Cu câteva zile înainte, probabil aș fi plâns de fericire.
Acum răspunsul era diferit.
— Nu.
Fața i se schimbă.
— Nu?
— Nu vreau să te căsătorești cu mine pentru că ai văzut niște valize și te-ai speriat.
Am început terapie de cuplu.
Nu pentru a ajunge cât mai repede la altar.
Ci pentru a afla dacă mai aveam o relație care merita dusă acolo.
Au ieșit la suprafață lucruri
Comments