despre care nu vorbiserăm niciodată.
Părinții lui Mihai avuseseră un divorț urât.
Ani întregi asociase căsătoria cu pierderea libertății și cu procesele.
Dar în loc să-mi spună asta, inventase mereu motive:
Cariera.
Casa.
Renovarea.
Banii.
Eu, la rândul meu, acceptasem fiecare amânare pentru că mi-era frică de răspunsul pe care l-aș primi dacă insistam.
Amândoi evitaserăm adevărul.
Diferența era că, în seara aniversării, Mihai îl transformase într-o batjocură.
Și asta nu putea fi șters cu un inel.
Au trecut opt luni.
Într-o duminică dimineață, Mihai m-a rugat să ies cu el în grădină.
Nu existau fotografi.
Nu erau rude ascunse.
Nu era muzică.
Avea în mână o cutiuță.
— Înainte să o deschid, vreau să spun ceva.
M-am uitat la el.
— Dacă spui nu, rămâne nu. Nu vreau să accepți pentru că avem zece ani împreună sau pentru că ți-e frică să-i pierzi.
Apoi respiră adânc.
— Vreau să mă căsătoresc cu
Comments