— Anastasia, iubita mea, a șoptit femeia. Slavă Domnului că ești în viață!

nu venise să caute un leac pentru trup.

Venise să caute un loc unde să nu-i mai fie frică.

Iar fără să știe, își găsise bunica.

Eu, la rândul meu, îmi găsisem nepoata și strănepoata pe care nu crezusem că le voi ține vreodată în brațe.

Și am înțeles ceva ce niciuna dintre cărțile mele despre plante medicinale nu mă învățase:

Uneori, cel mai important lucru pe care îl poți face pentru un om nu este să-i dai un leac.

Este să-i deschizi ușa atunci când întreaga lume pare să i-o fi închis.