După aproape o oră, am auzit motorul unui vehicul de intervenție.
Salvatorii ajunseseră.
Au evaluat-o pe Anastasia și au decis transportarea ei urgentă la spital.
Maria a vrut să urce alături de ea.
Dar fata a prins-o de mână pe mine.
— Bunico, vii și tu?
Am privit-o.
— Bineînțeles, copilă.
Am mers cu un alt vehicul, împreună cu Nicolae și Maria, până la locul unde puteam continua drumul spre spital.
Pe tot parcursul călătoriei, Maria a stat tăcută.
La un moment dat, mi-a spus:
— Elena, nu merit să mă ierți.
Am privit-o.
— Nu știu dacă pot să te iert pentru toți anii pierduți.
Ochii i s-au umplut de lacrimi.
— Dar știu că Anastasia are nevoie de noi acum. Și asta este mai important decât trecutul.
Maria a încuviințat.
La spital, medicii au preluat-o imediat pe Anastasia.
Travaliul începuse.
Din fericire, atât mama, cât și copilul erau monitorizați atent.
După câteva ore,
Comments