— Bună ziua, mă numesc Margareta Dumitrescu. Vă sun în legătură cu nunta programată pentru luna septembrie, pe numele Bogdan Dumitrescu și Sonia Marinescu.

stau lângă el.

— Margareta, mi-a spus, promite-mi ceva.

— Orice.

— Să nu încerci să-i cumperi fericirea lui Bogdan. O să vrei să-i dai totul după ce eu nu voi mai fi. Dar uneori cel mai mare bine pe care îl poți face unui copil este să-l înveți că nu i se cuvine totul.

Atunci nu înțelesesem pe deplin. Eram prea preocupată de boala lui, de facturile medicale și de teama că urma să-mi cresc singură copilul.

Acum, după atâția ani, cuvintele lui reveneau cu o claritate dureroasă.

Am plâns în grădină până când cafeaua s-a răcit.

Două zile mai târziu, am primit un e-mail de la bancă. Sesizarea mea fusese înregistrată, iar instituția solicita informații suplimentare despre natura contului și despre persoanele autorizate să efectueze plăți.

Am strâns documentele și am făcut o programare la un avocat, pe nume Radu Ionescu. Nu voiam să transform conflictul cu fiul meu într-un proces,