după atâția ani, a permis ca adevărul să ajungă la dumneavoastră într-un mod atât de dureros.
Am simțit lacrimile în ochi.
— Mulțumesc că mi-ai spus.
La înmormântarea lui Margaret nu am mers. Nu din răutate, ci pentru că nu simțeam că locul meu era acolo. Daniel și Emily aveau nevoie să-și ia rămas-bun în liniște.
Dar am trimis flori.
Pe cartonaș am scris doar atât: „Odihnește-te în pace. Sper ca adevărul să ne ajute pe toți să mergem mai departe.”
La câteva zile după înmormântare, Daniel m-a sunat.
— Catherine, pot să vin să vorbim?
Am ezitat.
— Da. Dar să nu crezi că totul va reveni la normal doar pentru că Margaret nu mai este.
— Nu cred asta.
A venit într-o duminică după-amiază.
Când a intrat în casă, s-a oprit în hol și a privit cutiile cu hainele lui, încă așezate lângă perete.
— Le-ai păstrat, a spus.
— Nu știam ce să
Comments