October 22, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Doamnă Viorica, vă rog să intrați în cancelarie. Luca mi-a spus ceva înainte de serbare și cred că trebuie să aflați chiar de la el ce se întâmplă.
Viorica a intrat cu pași mici, ținând încă pachețelul albastru în mâini. Învățătoarea, doamna Irina, a invitat-o să se așeze și i-a explicat că nu voia să se amestece în problemele familiei, dar nici nu putea ignora suferința copilului.
— Luca a venit dimineață la mine și m-a întrebat dacă bunicile pot fi date afară din familie. Când l-am întrebat de ce mă întreabă așa ceva, mi-a spus că mama lui i-a explicat că dumneavoastră nu mai aveți voie să veniți la serbări și că, dacă vă vede, trebuie să se prefacă că nu vă cunoaște.
Viorica a simțit cum i se strânge inima.
— Copilul meu nu ar trebui să fie pus să aleagă între mine și părinții lui, a șoptit ea.
— Știu. Nu vreau să vă spun ce trebuie să faceți, dar Luca este foarte afectat. Mi-a spus că a repetat poezia cu dumneavoastră și că vă aștepta astăzi. Când a aflat că nu aveți voie să intrați, a început să plângă și a refuzat să mai urce pe scenă.
Viorica și-a coborât privirea spre cartea împachetată. Înțelese că nu fusese singura persoană rănită de decizia Danielei. Nepotul ei fusese prins la mijloc, obligat să ascundă dragostea pentru bunica sa ca să nu-și supere mama.
— Pot să vorbesc cu el? a întrebat ea.
Învățătoarea a mers până la ușă și l-a chemat. Luca a intrat cu ochii roșii și, când și-a văzut bunica, a alergat direct în brațele ei.
— Bunico, am crezut că nu mai vrei să vii la mine!
Viorica l-a strâns cu grijă și i-a mângâiat părul.
— Cum să nu
Comments